Castelul Teleki

Prima mențiune scrisă despre Dumbrăvioara datează din 1319. Atunci apare ca parte din moșia lui Simon Szécsényi din   Kacsics. A aparținut aceluiași domeniu ca și  Gorneștiul, astfel istoria sa este similară. Regele Sigismund de Luxemburg l-a donat lui Erdélyi Antal în 1405. În 1453 așezarea a primit statutul de  , iar în secolul următor a devenit și un post vamal. Din lipsa unui fiu, linia familiei Erdélyi s-a stins, astfel moșia a devenit proprietatea familiei Bánffy de Losonc. Cu toate acestea, deoarece Bánffy Dénes a fost executat, în 1674, principele Apafi Mihály I a dat așezarea lui Teleki Mihály (II). A rămas în mâinile familiei Teleki până la naționalizare, iar din secolul al XVIII-lea a fost centrul domeniilor liniei cancelarului Teleki.

Biserica reformată a fost construită în 1785 pe locul bisericii gotice din secolul al XV-lea. Dintre valorile acestei prime biserici a supraviețuit un clopot mare, din perioada medievală, cu inscripții datând din a doua jumătate a anilor 1400, de mare valoare artistică. Parohia și biserica barocă au fost construite de cancelarul Teleki Sámuel, care a fondat biblioteca numită Teleki Téka din Târgu Mureș. Pe dealul de vizavi de castel se află cripta Teleki, construită în 1803.

Deși numele castelului poartă numele ultimei familii care l-a deținut, construcția sa este legată de familia Teleki. Familia contelui Teleki a moștenit moșiile familiei Garázda și, în mod neobișnuit, a preluat și blazonul acestora în timpul domniei principelui Bocskai István. Proprietățile lor inițiale se aflau în Telekpuszta (județul Békés, Ungaria) și Seliștea (județul Arad, România) și abia în secolul al XVII-lea au dobândit proprietăți în Transilvania. Teleki Mihály (II) (d. 1630 - 1690) a reușit să acumuleze o avere uriașă. Din 1679 a fost considerat politicianul cu cea mai mare influență de pe scena politică transilvăneană. În 1696, fiilor săi li s-a acordat titlul de conte al Sfântului Imperiu Roman. Printre membrii celebri ai familiei trebuie menționat Teleki Sámuel (II), care a fost proprietarul moșiei din Dumbrăvioara. El a fost fondatorul bibliotecii, aflată la Târgu Mureș și denumindu-se astăzi Biblioteca Teleki-Bolyai. Printre numeroșii politicieni proeminenți și persoane active în domeniul culturii, ar trebui să-l menționăm și pe Teleki Sándor (IV) (1821-1892), care a fost prieten apropiat cu renumitul poet maghiar Petőfi Sándor, compozitorul și pianistul Liszt Ferenc, scriitorul Victor Hugo, generalul Giuseppe Garibaldi și a luptat alături de generalul Bem în Revoluția Maghiară din 1848-1849. Teleki Sámuel (VI), celebrul și renumitul explorator al Africii, a avut de asemenea o viață palpitantă.

Castelul elegant, în stil baroc, a fost construit de Teleki Sámuel (II) (1739-1822), care a avut o carieră politică strălucită și a deținut titlul de cancelar aulic Transilvaniei din 1791 până la moartea sa. După moartea tatălui său, a trebuit să împartă moștenirea cu frații săi vitregi și prin tragere la sorți el a primit moșia Dumbrăvioara. Împreună cu soția sa, Bethlen Zsuzsanna de Iktár, au creat o bibliotecă de 40.000 de volume. Ca semn al aprecierii cu care erau văzute activitățile sale științifice, a fost ales membru de onoare al mai multor academii științifice.

Construcția castelului din Dumbrăvioara a fost realizată în două etape. Mai întâi s-a construit aripa nordică a castelului între 1769 și 1770, iar apoi aripa sudică între 1773 și 1774. Din păcate, nu se cunoaște arhitectul celor două aripi paralele. Construcția a fost supervizată de Schmidt Pál, un meșter constructor din Târgu Mureș, care a lucrat și la Gornești, iar constructorii au fost în mare parte meșteri din Târgu Mureș. Interiorul clădirii a fost decorat de Josef Hoffmayer, un sculptor eminent din Cluj-Napoca. Aripa sudică a fost folosită în scopuri administrative, de exemplu, brutăria și casa bucătarului se aflau aici, în timp ce subsolul a fost folosit ca depozit de legume, depozit de pâine și pivniță de vinuri. Când a fost finalizată anexa paralelă cu drumul principal, personalul s-a mutat acolo și în clădire au fost amenajate camere de oaspeți. Până la cel de-al Doilea Război Mondial, în spatele aripii sudice a existat, de asemenea, un grajd, din 1825. Acesta a fost demolat de familie, deoarece într-o iarnă acoperișul s-a prăbușit din cauza zăpezii abundente. Familia a locuit în aripa nordică, care adăpostea, de asemenea, sala de festivități și salonul.

Castelul includea, de asemenea, un parc de 60 de hectare. Se cunoaște faptul că Teleki Sámuel a angajat mai mulți grădinari din Cehia și Moravia între 1782 și 1787, care au lucrat intensiv la grădina ornamentală în stil baroc. La mijlocul secolului al XIX-lea, Teleki Sámuel Ferenc a transformat grădina într-un parc englezesc, cu un iaz cu pești și terenuri de echitație și de polo, în conformitate cu noua modă.

Castelul a căpătat forma sa actuală la începutul secolului XX datorită strănepotului cancelarului, exploratorul Africii, contele Teleki (VI) Sámuel. Contele Teleki a fost un tânăr bine educat, care a studiat, printre altele, științe politice, economie, astronomie, geologie, iar apoi a intrat în armată. A fost demobilizat în 1881 și câțiva ani mai târziu a pornit într-o expediție în Africa. După aceste aventuri, în 1912, Teleki Sámuel a început să construiască pe domeniul din Dumbrăvioara. I-a cerut lui Möller István, arhitect de renume din Ungaria, să proiecteze o clădire neobarocă pentru a conecta cele două aripi baroce. Doi ani mai târziu, noua clădire cu două etaje și un coridor central a fost finalizată. Cu toate acestea, izbucnirea războiului mondial a blocat lucrările interioare. Reforma agrară din 1921 a însemnat că familia Teleki a pierdut multe terenuri, astfel că nu a mai putut continua lucrările la Dumbrăvioara. Aripa neobarocă nu a fost folosită de familie niciodată. Linia cancelarului s-a stins, iar moștenitorul de facto, Teleki Károly (III), nu s-a dovedit a fi un bun proprietar: pentru a face rost de bani, a vândut mai multe obiecte valoroase din biblioteca Teleki: codexuri medievale, chiar și un manuscris extrem de valoros din colecția regelui Matia (așa-numit: Corvinae), dar și o șa ornamentală din secolul al XVII-lea. Prin urmare, din 1942, familia a preluat administrarea bibliotecii împreună cu Eparhia Reformată din Ardeal. 

Perioada după naționalizare

Teleki Károly a divorțat de prima sa soție, Teleki Gemma, în 1940 și a emigrat în America împreună cu cea de-a doua soție la sfârșitul războiului. În 1945 Bözödi György a primit sarcina din partea Societății Muzeului Transilvaniei de a face un raport despre starea castelului. În acesta, el descrie modul în care primarul satului de-atunci i-a îndemnat pe localnici să distrugă tot ceea ce îi amintea de conte și de modul de viață al aristocrației. Oamenii au răscolit castelul, au doborât copacii uriași din parc, o mare parte a arhivei familiale a zăcut împrăștiată pe podeaua castelului, cealaltă parte s-a pierdut, iar sătenii au folosit volumele vechi, mai mari, pentru a face foc. După naționalizare, clădirea a fost transformată într-o școală agricolă. În 2005 castelul și domeniul au fost retrocedate copiilor lui Teleki Károly (III) din prima căsătorie cu contesa Teleki Gemma. În 2019 Benedek Imre, profesor de medicină, și familia sa au cumpărat castelul și îl restaurează în mod continuu. Scopul lor este de a crea un centru cultural și profesional, un muzeu cu instrumente medicale vechi și un memorial al familiilor Teleki și Benedek.