Conacul Dráveczky

Informații generale
-
Numele așezării:
Galoșpetreu, Gálospetri
-
Starea conacului:
Renovat
-
Fostul (foștii) proprietar(i):
Egyházkeréki Mihály, familia Telegdi, familia Zólyomi, familia Matskásy, Károlyi Mihály, familia Bernáth, familia Komáromy, familia Fráter, familia Csáky și familia Dráveczky
-
Construcție/reconstrucție:
Anii 1830
-
Stilul conacului:
Clasicist
-
Funcția actuală a conacului:
Casă de țară, muzeu
-
Numele așezării:
Galoșpetreu, Gálospetri
-
Fostul (foștii) proprietar(i):
Egyházkeréki Mihály, familia Telegdi, familia Zólyomi, familia Matskásy, Károlyi Mihály, familia Bernáth, familia Komáromy, familia Fráter, familia Csáky și familia Dráveczky
-
Stilul conacului:
Clasicist
-
Starea conacului:
Renovat
-
Construcție/reconstrucție:
Anii 1830
-
Funcția actuală a conacului:
Casă de țară, muzeu
Istoria așezării
Arheologii estimează că primele dovezi arheologice ale activității umane datează de la sfârșitul epocii de piatră. Satul este menționat pentru prima dată în registrul dijmelor episcopane de Oradea din 1291-1294. În Evul Mediu a aparținut lui Egyházkeréki Mihály, familiei Telegdi, familiei Zólyomi, familiei Matskásy și lui Károlyi Mihály. Mai târziu, familiile nobile Bernáth, Komáromy, Fráter, Csáky și Dráveczky au deținut, de asemenea, proprietăți aici. Dintre acestea, familia Dráveczky a avut cea mai mare proprietate. În secolul al XIX-lea, familiile Dráveczky și Fráter au construit mai multe conace în sat, care sunt acum monumente. Conacul Fráter, în stil romantic, în prezent găzduiește apartamentul și cabinetul medical. Conacul Fráter, mai mare, a fost construit în 1895 în stil istoricist și este în prezent casa de copii a lui Böjte Csaba. Fosta biserică medievală s-a prăbușit în urma cutremurului din 1834, comunitatea reformată a construit una nouă în 1867. Inițial biserică greco-catolică maghiară, aceasta a fost construită în 1892, iar între timp a fost revendicată de Biserica Greco-Catolică Română. O frumoasă casă tradițională de la numărul 385 prezintă arhitectura tipică rurală a secolului al XIX-lea. Colecția de sobe de fier merită și ea o vizită, cu 40 de sobe de fier și alte obiecte din fontă și fier forjat expuse. Puteți vedea o mare varietate de tipuri de sobe cu decorațiuni foarte diferite.
Istoria familiei
Strămoșii familiei provin din localitatea cehă Vinna, cunoscută mai întâi sub numele de Skop și mai târziu sub numele de Tulk. Tulk Menyhért a primit localitatea Drávecz în 1543 în comitatul Szepes. Familia este cunoscută ulterior sub acest nume. În comitatul Bihor, aceștia dobândesc proprietăți importante în secolul al XVIII-lea. În Galoșpetreu, primul proprietar Dráveczky a fost László (1704-1765), care a luptat ca și colonel împotriva prusacilor în Războiul de Succesiune. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, el a construit castelul cu patru turnuri din Galoșpetreu, care a fost distrus de cutremurul din 1834. Soția sa, Darvas Heléna, a donat un clopot Bisericii Reformate și a amplasat o placă memorială în limba latină pe peretele interior al bisericii, relatând istoria familiei. De asemenea, familia Dráveczky a avut o contribuție semnificativă la reconstrucția bisericii reformate medievale, care a fost, de asemenea, distrusă de cutremur. Alți membri ai familiei au deținut, de asemenea, funcții militare, administrative și judiciare importante în Bihor și în alte comitate.
Istoria clădirii
Conacul în stil clasicist a fost construit de Dráveczky Gyula I. Conform cadastrului, a fost construit în 1830, iar în timpul renovării fațadei din grădină au fost vizibile urmele cutremurului din 1834. Are o suprafață de 210 m² și este în formă de U. Există un spațiu de primire, trei dormitoare, sufragerie, bucătărie, cămară, baie. La sfârșitul secolului al XIX-lea, bucătăria a fost dotată cu un tavan de scândură, cuptorul din afara peretelui din spate a fost demolat și înlocuit cu un altul în interiorul bucătăriei.
Perioada după naționalizare
Spre deosebire de soarta tipică a castelelor transilvănene, acest conac nu a fost naționalizat, ci a rămas în folosința familiei. Intervențiile nepotrivite făcute în 1946 au fost eliminate în timpul restaurării. O adevărată curiozitate este reconstrucția picturilor murale cu ajutorul unor șabloane. Arată sensibilitatea și profesionalismul proprietarului că în fiecare încăpere, este prezentat un mic fragment din pictura murală originală. Cea mai mare parte a mobilierului original, elegant, a fost păstrată, cu excepția dormitorului cu vedere spre grădină, care a fost folosit ca o cămară. Mobilierul lipsă a fost furnizat de către săteni și locuitorii din satele din jur. Detalii deosebit de frumoase sunt bibliotecile mici de perete. Mobilierul din cămară și din baie este nemaipomenit. În cămară se află două stelaje cu oale și tigăi și un frigider de epocă. Baia este dotată cu o fântână murală și o cadă din fontă, un boiler cu rezervor de cupru cu robinet pentru duș, o oglindă de ras.
Mai multe fotografii, gravuri în ulei și broderii au aparținut familiei Dráveczky. Este începută deja restaurarea grajdurilor din curte, care vor servi ca spațiu comunitar pentru predarea meșteșugurilor populare, a dansurilor și cântecelor populare.

Puncte de interes
Gönczy Pál a fost consilier al ministrului educației lui Eötvös József și organizator al învățământului civil în epoca dualismului. A fost timp de cinci ani tutorele copiilor lui Dráveczky Gyula I și și-a găsit partenera de viață în Galoșpetreu, fiica preotului reformat local, Végh Jozefa. După terminarea studiilor, Gönczy Pál a plecat la Cubulcut pentru a deveni profesor de școală populară. De acolo, a fost invitat în curând la Galoșpetreu pentru a deveni tutor al familiei Dráveczky. Următoarea anecdotă despre Gönczy Pál datează din această perioadă. Probabil că a fost cea care l-a determinat să scrie cu cretă „Obișnuiam să” pe stâlpul ușii camerei sale. În timpul șederii sale la Galospetreu s-a format planul său pentru educația populară. Aici a avut la dispoziție bogata bibliotecă a familiei Dráveczky și a avut ocazia de a observa tot ceea ce se întâmpla în fermă. A organizat o societate de profesori și educatori din împrejurimi, care se întâlneau frecvent pentru a discuta subiecte pedagogice și educaționale. Cu puțină exagerare, se poate spune că sistemul educațional al Ungariei a pornit de la Galoșpetreu.

Informații importante
- Orar: Pe bază de înregistrare prealabilă
- Tur ghidat: Da
- Taxă de intrare: Gratuită
- Accesul persoanelor cu dizabilităţi: Da
- Înregistrare prealabilă: Prin telefon sau WhatsApp
- Prietenos cu animalele: Da
- Durata recomandată a vizitei: 1 oră
- Servicii: -Degustare de vinuri și pălincă -Servire mâncăruri tradiționale -Vizită ghidtată prin sat (toate contra cost)
- Orar: Pe bază de înregistrare prealabilă
- Taxă de intrare: Gratuită
- Înregistrare prealabilă: Prin telefon sau WhatsApp
- Durata recomandată a vizitei: 1 oră
- Tur ghidat: Da
- Accesul persoanelor cu dizabilităţi: Da
- Prietenos cu animalele: Da
- Servicii: -Degustare de vinuri și pălincă -Servire mâncăruri tradiționale -Vizită ghidtată prin sat (toate contra cost)
Detalii de contact
- Site web: -
- Număr de telefon: (+4) 0745451989
- Rețea de socializare: -
- Adresa de e-mail: keri.gaspar1@gmail.com
Indicații de orientare
- Adresa: str. Principală, nr. 517, 417572, Galoșpetreu, jud. Bihor
- Opțiuni de parcare: În fața conacului
- Cum se ajunge din parcare la conac: Parcarea se află în fața conacului
- Drumurile care duc în localitate: DN19, DC4