Conacul Damokos Gyula

La periferia satului, pe dealul Aranyos, arheologii au descoperit urmele unei așezări din epoca de piatră, în timp ce în situl numit Hegyes a existat o fortificație de pământ. Așezarea actuală a fost menționată pentru prima dată în registrul dijmelor papale în 1332. Satul a suferit mai multe distrugeri de-a lungul secolelor: a fost incendiat de turci în 1658, a izbucnit o epidemie de ciumă în 1719 și incendii în 1836 și 1853. La 30 mai 1848, delegații Dietei Transilvaniei au declarat aici revolta populară.

Biserica reformată a fost construită la sfârșitul secolului al XV-lea, probabil pe locul unei clădiri mai vechi. A fost reconstruită în a doua jumătate a anilor 1600. A fost atât de grav avariată de un incendiu în 1836, încât au rămas doar câteva rămășițe renascentiste. O parte din zidul medieval al castelului încă se mai află în picioare. Merită să vedeți amvonul renascentist, pietrele funerare a doi membri ai familiei Damokos din 1600. În sat există, de asemenea, mai multe conace nobiliare. Ultimele case din Cernatul de Sus sunt urmate de Turnul Ciunt din Cernat, cunoscut și sub numele de Castelul Ika. Castelul a ajuns probabil la apogeu în secolul al XIV-lea și a fost construit probabil de către comunitate. Inițial, este posibil să fi existat un turn și un zid al castelului proeminent lung de 200 m și lat de 10 m, dar acestea nu au supraviețuit.

Cel mai vechi strămoș al familiei Damokos din Cernatul de Jos a fost Nyujtódi Simon, care a trăit în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Masa de marmură albă din Biserica Reformată din localitate a fost donată de această familie. În anii 1630, văduva lui Mikó József, Macskásy Ilona, s-a căsătorit cu judele suprem de Ciuc, Damokos Tamás, astfel castelul Mikó din Miercurea Ciuc a devenit proprietatea familiei Damokos. Damokos Tamás a participat la campania lui Gheorghe Rákóczi al II-lea în Polonia, unde a fost luat prizonier și s-a putut întoarce acasă abia 9 ani mai târziu. Soția sa a murit, iar castelul a fost vândut. În secolul al XIX-lea, membrii familiei au avut funcții înalte, ca, de exemplu, președinte de tribunal, avocat, membru al parlamentului și consilier ministerial. Faimosul scriitor de romane Jókai Mór a modelat personajele din romanul său Damokosok după această familie.

Conacul a fost construit pe fundații renascentiste târzii. După cutremurele din 1802 și 1830, Damokos Ferenc și soția sa, Tompa Terézia, au comandat lucrările de costrucție. În 1831, clădirea a căpătat aspectul său clasicist elegant, care este vizibil și astăzi. Pridvorul proeminent, susținut de patru coloane, a fost probabil construit în aceeași perioadă. În 1896, anul comemorării mileniale ale înființării statului maghiar, a fost amenajat în jurul clădirii un parc frumos cu pini, arbuști ornamentali și paturi de flori.

Perioada după naționalizare

După naționalizarea din 1949, clădirea a fost folosită și ca grânar, locuință pentru muncitorii ocazionali și crescătorie de porci. Parcul din jurul conacului a fost distrus în mare parte. Haszmann Pál, un profesor, a avut ideea de a crea în conac un muzeu etnografic al zonei. De atunci, clădirea a găzduit acest muzeu, care face parte din Muzeul Național Secuiesc, și mișcarea școlii populare care s-a organizat în jurul său. În prima jumătate a anilor 1990, curtea a fost complet renovată. Atunci au fost descoperite sub tencuială ancadramentele foarte frumoase ale ușilor și ferestrelor sculptate în piatră din renașterea târzie. De asemenea, a fost găsită o ramă de piatră sculptată care datează din 1727 și care seamănă foarte mult cu rama de ușă din piatră sculptată a conacului Tompa din Boroșneu Mic. Acestea pot fi văzute în lapidarul muzeului. Ușa și obloanele actuale ale ușii și ferestrelor au fost realizate în secolul al XIX-lea, în timp ce ușa de la intrarea principală a fost realizată în stilul Art Nouveau într-un atelier din Budapesta. Casele secuiești, porțile secuiești, moara de apă și celelalte exemple ale arhitecturii vernaculare secuiești, care au fost relocate în grădina Muzeului Haszmann Pál, dau caracterul specific muzeului în aer liber.