Castelul Mikó

Istoria așezării

Sursele istorice menționează pentru prima dată numele așezării în 1332, dar descoperirile arheologice sugerează că zona a fost locuită încă din preistorie. Au fost excavate o așezare fortificată celtică, cunoscută sub numele de Cetatea Fetii, un castru roman și o fortăreață medievală construită pe fundațiile acestuia, care se aflau cândva în parcul castelului Mikó. Satul a fost proprietatea familiilor Mikó și Nemes încă din secolul al XIII-lea. Biserica reformată, construită în 1836, se află pe dealul de deasupra satului. Pe locul acesteia era o biserică medievală mai mică, înconjurată de un zid de fortificație cu o rază de 12 metri. Rămășițele sale pot fi încă văzute pe partea de nord.

Istoria familiei

Conform tradiției istorice, familia Mikó este descendentă a fiului lui Akadiás, comesul Bence (adică demnitarul în fruntea unui comitat), așa cum este și familia conților Nemes și Kálnoky . El este menționat într-o diplomă a regelui Béla al IV-lea în 1252, ca fiind un confident al regelui, care primește ca donație așa-numitul pământ Szék. Unii cercetători pun la îndoială autenticitatea acestui document. Familia poartă numele unuia dintre fiii lui Bence, Mikó (Miklós, Nicolaus). În secolul al XIV-lea, proprietățile familiei Mikó au continuat să se extindă în zona Ciucului și a Târgului Secuiesc, iar mai târziu și în alte teritorii apropiate. Ramura din Hăghig a familiei a fost ridicată de două ori la rangul de conte de către Maria Tereza în secolul al XVIII-lea: doi dintre ei au fost numiți conți. Contele Mikó Imre, prenumit: „Széchenyi al Transilvaniei”, trebuie evidențiat ca fiind unul dintre cei mai importanți membri ai familiei. Născut la Zăbala, contele a studiat dreptul, a avut o carieră frumoasă și s-a implicat activ în promovarea vieții culturale, cum ar fi sprijinirea teatrului din Cluj-Napoca) și înființarea unui muzeu. În anii de represiune care au urmat Revoluției din 1848-1849, a reorganizat instituții interzise, a fondat altele noi și a dat un nou suflu societății. În anii 1850, și-a donat grădina și vila din Cluj-Napoca), pe care o deținea, de o suprafață de peste 10 hectare, Muzeului Transilvaniei. În 1859, Asociația Muzeului Transilvaniei a fost înființată oficial, după ce a obținut o autorizație de la Viena.

Istoria clădirii

În grădina actualului castel au existat mai multe clădiri. O fortăreață medievală construită pe fundațiile unui castru roman și o altă fortăreață medieval-renascentistă, numită Castelul Mikó sau Castelul Herec, au fost demolate în secolul al XIX-lea, când a fost construit noul castel. Pietrele au fost la rândul lor încorporate în castelul neoclasic-empire. Mikó Miklós (VI) a pus să fie construit castelul în 1827. O placă din piatră din holul de intrare cu colonade îl comemorează pe el. Fațada simetrică este caracterizată de o eleganță clasică senină, întreruptă de o colonadă în axa centrală. Picturile murale din castel sunt adevărate comori. Ele au fost realizate imediat după finalizarea construcției și sunt considerate ca fiind opera maestrului pictor Bodor Péter din Târgu Mureș. Pereții suitei bărbaților înfățișează scene din Războaiele napoleoniene, în timp ce pereții suitei femeilor prezintă scene de stradă și amintiri ale unei călătorii europene. Camera principală este decorată cu scene din viața socială. De asemenea, sobele de teracotă colorată sunt de o valoare remarcabilă, la fel ca și șemineul din camera mare și parchetul încrustat din una dintre camerele din partea de sud a clădirii. După moartea constructorului, fiica sa, baronesa Mikó Eszter și soțul ei, contele Mikes Benedek (IV), au vândut moșia unui negustor sas din Brașov, Emil Schmutzler, după Primul Război Mondial.

Perioada după naționalizare

Clădirea și proprietatea au fost naționalizate de la familia Schmutzler în 1949. În anii 1970, au fost excavate fundațiile conacului din secolul al XVIII-lea. Din 1973, clădirea a fost folosită ca școală pentru copii cu dizabilități. A fost recuperată de moștenitorii ultimului proprietar, Ingeborg Pildner von Steinburg și Georg Emil Schmutzler, care locuiau în Germania.

În 2014, castelul a fost cumpărat de către Consiliul Județean, împreună cu municipalitatea din Bodoc. În 2022, clădirea a primit un grant de renovare în cadrul planului național de restaurare (PNRR). În timpul perioadei de renovare, se așteaptă ca clădirea să fie închisă.

Contele Mikó Miklós a participat la Războaiele napoleoniene în 1809, ca și căpitan al regimentului I. de husari secui. Unii spun că, atunci când a comandat castelul, a avut în minte Palatul Elysée din Paris, fosta reședință a lui Napoleon, și a construit o versiune a acestuia – doar cu un singur nivel. Băile au fost adăugate la începutul secolului al XIX-lea și al XX-lea și a fost instalat un sistem de încălzire modern. Tot în această perioadă a fost construită și piscina de scăldat din parc.

Castelul Mikó

Informații generale

Istoria așezării

Istoria familiei

Istoria clădirii

Perioada după naționalizare

Puncte de interes

Informații importante

Detalii de contact

Indicații de orientare

Castelul anterior

Castelul următor

Despre CastleTrip

Link-uri utile

Informații de contact