Castelul Urmánczy

Până în 1228, regiunea a fost proprietatea banului Simon din clanul Kacsis, apoi cei mai importanți proprietari au fost familia Bánffy de Losonc, familia Kemény de Magyargyerőmonostor și Lázár de Szárhegy, familia Bornemissza de Kászon și familia Teleki de Szék. Familia Urmánczy este prezentă de la mijlocul secolului al XIX-lea. Predecesorul așezării actuale, Taplocza, a fost fondat în 1567 de Petrichevich-Horvát Kozma (I), castelanul cetății din Brâncovenești. După 1660, familia Bánffy a reînființat satul distrus prin strămutarea a 391 de familii de iobagi români din Făgăraș.

Datorită istoriei satului, patrimoniul său arhitectural este dominat de clădiri ortodoxe. Demnă de remarcat este mănăstirea ortodoxă Pârâul Doamnei. Aceasta a fost fondată în 1658 de domnul moldovean Gheorghe Ștefan I. și soția sa Safta, când au fugit din Moldova în Transilvania pentru a scăpa de turci. Biserica de lemn dedicată Sfântului Proroc Ilie se afla inițial la Stânceni, dar când s-a construit una nouă acolo, cea veche a fost mutată în incinta mănăstirii din Toplița. Biserica reformată a fost construită în 1895. Conacul Lázár a fost construit în 1829. Cele mai vechi băi din oraș au fost cumpărate de familia Urmánczy de la familia Lázár în jurul anului 1870. La acea vreme exista deja o baie cu o mică sală din lemn sculptat, care primea scăldătorii din 1835. Clădirea simplă din lemn conținea o piscină mare, înconjurată de vestiare, care era împărțită în două secțiuni de 20 de metri pătrați printr-un perete de scândură: o piscină pentru femei și una pentru bărbați. 

Familia Urmánczy poartă în mod tradițional numele lacului persan și al așezării Urmia. Familia de negustori armeni s-a stabilit mai întâi în Moldova și apoi în Polonia. Fiul lui Urmánczy Gergely, Mihály, s-a mutat la Gherla în secolul al XVIII-lea. În 1836 o ramură a familiei s-a mutat la Toplița și, pe parcursul secolului, a construit aici mai multe case elegante. Construcția bisericii romano-catolice între 1868 și 1873 a fost finanțată de către familie. Datorită lor a fost înființată primul spital al Crucii Roșii, primul ziar local și prima școală. A fost organizată compania locală de teatru și a fost înființat un teren de fotbal. Cel mai cunoscut membru al familiei a fost Urmánczy Nándor, politician și scriitor. Între cele două războaie mondiale s-a mutat la Budapesta și a devenit activ în mișcarea iredentistă. S-a întors la Toplița după Dictatul de la Viena din 30 august 1940, dar a murit la 31 octombrie. Orașul său natal i-a acordat titlul de cetățean de onoare post-mortem, la cinci zile după moartea sa.

Castelul a fost construit între anii 1903-1906 de către Urmánczy Jeromos (fratele lui Urmánczy Nándor). A fost proiectat și construit de către arhitectul sud-tirolez Virgil (Vigilio) Giacomuzzi. Clădirea cu un etaj, cu turn de colț, a fost proiectată în stilul Art Nouveau-Modernism. Clădirea este caracterizată de o varietate de forme, de creativitatea elementelor arhitecturale și de un efect de siluetă în mișcare. Nucleul clădirii este conectat la turnuri printr-o seră, balcoane, verande deschise și închise. Turnul de apă înalt are o poartă pentru trăsuri, din etajul superior priveliștea este extraordinară.

Perioada după naționalizare

În toamna anului 1944, familia a fugit din calea trupelor sovietice. Au fost nevoiți să își lase în urmă tablourile, mobilierul și obiectele de valoare. Ca și în cazul altor castele, soldații au aruncat cărțile, iar localnicii au împrăștiat mobilierul. Clădirea a rămas goală timp de două decenii, iar în 1968, după reparații, spitalul local a fost mutat aici. În 1984, spitalul a primit o clădire nouă, iar castelul a rămas din nou fără funcție. Din 1997 aici și-a avut sediul muzeul local de artă populară și grupul de dansuri populare. Castelul, care a fost neglijat timp de patruzeci de ani, a fost recuperat de moștenitorii săi, împreună cu baia termală. În prezent, castelul găzduiește o serie de evenimente culturale. Proprietarii încearcă în mod constant să găzduiască atât expoziții, cât și programe culturale, diferite evenimente.

În 2022, clădirea a câștigat un grant de renovare în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență. În timpul perioadei de renovare, se așteaptă ca clădirea să fie închisă.